Adrian Tutuianu

Elena Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi, Mioara Mantale, Cristina Pârvulescu, Georgia Gabriela Voicu, Anca Cristina Zevedei. Şi inventarul ar putea continua. Ce au în comun doamnele şi domniţele menţionate? Toate au obţinut funcţii şi responsabilităţi pe baza unui argument incontestabil: obedienţa crasă, servilismul greţos faţă de stăpânul de la Cotroceni. Adăugaţi la fişa personală şi  nepriceperea dovedită în toate posturile ocupate şi veţi avea un tablou aproape complet al modului în care înţelege Traian Băsescu să se înconjoare de profesionişti, cu ghilimele de rigoare.  Interesantă ar fi o analiză a procedurii folosite în alegerea unor astfel de specimene, care mai de care mai „pricepute” în treburile ţării.  Îndrăznesc să intuiesc câteva probe ale exerciţiului de recrutare.

Mai întâi de toate, ar fi tupeul. Trebuie din belşug! Altfel cum să reuşeşti să treci cu vederea criticile întemeiate, iar tu, perfect incompetent, să te faci că plouă?! Stimaţi colegi, aruncaţi o privire pe numele de mai sus şi vă veţi aminti, sunt sigur, că aţi fost martori, în repetate rânduri, ai demonstraţiilor de tupeu şi nesimţire, dar şi ai neprofesionalismului dus la extrem.

Nu e, însă, destul să ai tupeu. El trebuie dublat de incompetenţă. Obligatoriu. Aproape că aş crede că e probă eliminatorie. Altfel, există riscul ca înfipte în vreun scaun călduţ de şef, tinerele cadre chiar să facă treabă.  Iar asta e inadmisibil pentru PDL.

Şi pentru că am adus aminte de PDL, deşi îmi promisesem o cură de dezintoxicare, o altă probă la care sunt supuse este ataşamentul faţă de partidul oranj. De fapt, nu atât faţă de partid, cât faţă de preşedintele oranj. Şi nu mă refer la Emil Boc pe care nu-l putem suspecta că ar fi preşedinte de ceva. Slugărnicia în raport cu Traian Băsescu este, cumva, mândria CV-ului. De ea depinde ca tinerele amazoane din armata prezidenţială să fie luate în seamă. Restul vine de la sine:   ministere, agenţii, Aston Martin, Vuitton, Prada şi alte bagatele.

Acum aproape 2000 de ani, Caligula intra într-o ridicolă nemurire ridicându-şi calul la rang de senator. Deşi ceea ce se întâmplă astăzi în România dominată de Traian Băsescu ne pune pe gânduri, refuz să cred că vom trăi clipa în care, din dorinţa acestuia de a  avea un Parlament supus, armăsarii Mariei Băsescu şi Elenei Udrea vor depune jurământul în faţa naţiunii.

Deşi ar putea trece neobservată din cauza vremurilor tulburi, a tensiunilor sociale care au atins cote alarmante şi a situaţiei disperate în care se află românii, trebuie să nu uităm că mâine, 15 iunie,  celebrăm 120 de ani de la trecerea la cele veşnice a Poetului naţional şi universal Mihai Eminescu. În urmă cu câteva luni, îl celebram pe dramaturgul dâmboviţean  Ion Luca Caragiale şi susţineam în faţa dumneavoastră o declaraţie pe tema actualităţii scrierilor sale. Nu putem să nu vedem şi în poeziile lui Eminescu aceeaşi viziune clară, acelaşi simţ ieşit din comun al realităţii transpuse peste vremi. Deloc întâmplător, moţiunea de mâine începe cu două versuri ale poetului, extrem de elocvente pentru timpurile pe care le trăim: „Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela/Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?”.

Revenind la actualitatea scrierilor lui Mihai Eminescu, primul gând îmi zboară la falnicul nost’ ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, şcolit pe oriunde numai prin România nu, dar care, odată revenit s-a opintit să transforme Învăţământul autohton peste noapte. Nici un bai că propunerile lui n-au legătură cu realitatea şcolii de pe la noi. El vrea musai să schimbe, că nu degeaba s-a preumblat prin cele străinătăţuri. Funeriu se identică până la virgulă cu tinerii lui Eminescu, cei care „…la Paris învaţă / La gât cravatei cum să facă nodul / Apoi ne vin de izbăvesc norodul / Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.”

Oi creţe ar mai fi, slavă Domnului, prin ăst guvernul de tristă contemporaneitate şi fac tot ce pot să se dea în stambă. Luaţi-i pe rând – începând cu clasicii Berceanu, Videanu, Blaga, continuând cu cealaltă grupare oranj din jurul doamnei cu poşete scumpe şi pantofi asortaţi şi terminând cu catastrofele naturale Şeitan şi Vlădescu – şi veţi avea senzaţia că versurile lui Eminescu parcă au fost scrise cu dedicaţie pentru ei. A! Fără să uităm de „cel mai general patriot” din guvern: „Şi această ciumă-n lume, şi aceste creaturi / Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri / Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, / Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară.” Ăştia-s „fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii / Bâlbâiţi cu gura strâmbă, stăpânii-acestei naţii!”.

 Tot răsfoind un volum de versuri semnat de Eminescu, mi-a atras atenţia următorul fragment. Vă las pe dumneavoastră să identificaţi persoana căreia i se potriveşte cel mai bine scriitura. Cred că n-o să aveţi mari dificultăţi. Eu n-am avut: „Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri / La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri / … Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască / Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască”. Şi cu asta am bifat şi capitolul Cotroceni.

          Ca să nu credeţi că nu am apetenţă pentru lirism, m-am gândit iniţial şi la actualitatea poeziei „Somnoroase păsărele”. Ce treabă are aceasta cu realitatea noastră politică?  Dacă l-aţi văzut pe domnul Berceanu, mai deunăzi, căscând entuziast, în timp ce şeful lui din Guvern citea o polologhie de două ceasuri, înseamnă că aveţi şi răspunsul.

Noapte bună, Guvern Boc!

          1). Din punct de vedere juridic, având in vedere ca interdicțiile instituite de proiectul de lege in discuție vizează foarte multe funcții elective (președinte al României, senator, deputat, președinte al Consiliului Județean, primar, consilier județean sau in Consiliul General al municipiului Bucurest, consilier municipal, orășenesc, comunal, sau de sector al municipiului Bucuresti),  remarcam in primul rand o incompatibilitate manifesta a proiectului de lege in discuție cu dispozițiile art. 37 din Constituția Romaniei, dispoziții care stabilesc:

           “Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică). 

           Corelând dispozițiile de mai sus cu dispozitiile art. 36 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitii care stabilesc ca nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, rezulta foarte clar sfera persoanelor care, in viziunea Constitutiei, nu au dreptul de a fi alesi, si anume:

-         judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică;

-         debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie;

-         persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale; 

          Fata de aceasta situatie juridica, este evident ca orice interdictie de „a fi ales”, care excede situatiilor strict determinate de Constitutie, reprezinta o incalcare grava, impardonabila, a unui drept fundamental a carui garantie a respectarii o reprezinta instituirea sa printr-un act cu putere normativa suprema, respectiv Constitutia Romaniei.

          Prin urmare, importanta drepturilor fundamentale, care impune inserarea acestora in Constituție,  înseamnă ca aceste drepturi nu pot fi limitate sau anulate printr-o lege inferioara Constituției fie ea, si organica, iar  instituționalizarea drepturilor fundamentale prin Constituție presupune ca orice reglementari prin alte legi referitoare la aceste drepturi, nu pot sa le limiteze, sa le suspende sau sa le anuleze, ci numai sa le dezvolte si sa le apere conform celor prevăzute in Constituție.

Tot la acest punct, dorim sa subliniem si caracterul simplist si incoerent al proiectului de lege, aspect de natura sa evidentieze contradictia acestuia cu dispozitiile  Legii nr. 24 (r2) din 27/03/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

In acest sens, aratam ca potrivit art. 6 din actul normativ amintit, proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Din acest punct de vedere, Proiectul de lege privind Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, reprezintă o construcție normativa nefundamentata, străina de interesul social general si aservita politic.

          2). Sub aspect politic, proiectul de lege analizat este absolut inoportun, tardiv si departe de a raspunde vreunei necesitati a vietii politico-sociale romanesti, materializandu-se intr-un instrument de eliminare din viata politica a anumitor persoane incomode pentru actuala putere, iar prin amendamentele aduse au fost scoase din sfera sa de aplicare functii detinute de actuali membri de frunte ai PDL.

          Astfel, in varianta votata de Senat, intrau sub incidenta legii fostii sefi ai misiunilor diplomatice, consulare si comerciale si adjunctii acestora. In varianta votata acum, au fost eliminati sefii misiunilor comerciale – functie detinuta de Traian Basescu la Anvers – si toate categoriile de adjuncti.

          Legea votata la Senat ii viza si pe liderii centrali si pe centru universitar ai UASCR (Uniunea Asociatilor Studentilor Comunisti din Romania).

          Acum, liderii UASCR nu mai intra sub incidenta legii si astfel Emil Boc este exclus din sfera persoanelor lustrabile.

           Dincolo de aceste aspecte, care demonstreaza fara putinta de tagada ca actualul proiect al legii lustratiei este generat de considerente politice imediate, subiective, oportuniste si aservite puterii, este de subliniat caracterul discriminatoriu, bazat pe o culpabilizare colectivă şi pe criterii de apartenenţă, rareori de vinovăţie explicită, cu atat mai mult cu cat calitatea de lustrabil urmeaza sa fie dovedita prin prisma unor date culese sau fabricate de servicii secrete represive, interesate să compromită indivizi şi să raporteze succese fictive.

          In legatura cu acest aspect, in absenta unor dovezi clare ca o persoana care a exercitat o anumita functie pana in 22 decembrie 1989 a exercitat acea functie cu rea-credinta, intr-o maniera care a condus la  incalcarea in mod deliberat a drepturilor omului prevazute in tratatele internationale si prin urmare constituie un pericol real pentru democratia din Romania si pentru protejarea valorilor fundamentale prevazute in Constitutie, este inadmisibila stabilirea raspunderii sale juridice sub forma interdictiei de a ocupa un spectru foarte larg de demnitati si functii publice, raspundere care in ipoteza se stabileste la o distanta de peste 20 de ani, intr-o realitate total emancipata juridic, politic si social.

          In concluzie, ne aflam in fata unui proiect de lege deopotriva neconstitutional si aservit politic, prin care se incearca eliminarea din viata politica a anumitor persoane incomode pentru actuala putere precum si manipularea opiniei publice in vederea recuperarii unui capital politic pofund erodat de realitatile economice actuale.