Adrian Tutuianu

Nici că se putea un cadou mai potrivit pentru copii, de 1 Iunie, decât pachetul de măsuri adoptat de guvern. Un cadou pe măsura cinismului de care dau dovadă Băsescu, Boc şi compania. Un cadou care îi condamnă pe copii, pe părinţi şi pe bunici la sărăcie şi disperare. În loc de o mică atenţie, mulţi copii vor primi de ziua lor, cel mai probabil, o privire tristă sau un oftat greu. Şi asta pentru că părinţilor şi bunicilor le este imposibil să înţeleagă şi să le explice.

Cum să le explici că salariul mamei sau al tatălui, dacă au ghinionul să fie bugetari de rând, au fost tăiate cât să ajungă de-o pâine pe zi? Cum să le explici că guvernul este incompetent, cum să le explici că gaşca PDL de la guvernare fură pe rupte, că Udrea, Videanu şi Berceanu dau contracte, pe bani publici, acoliţilor portocalii? Cum să le explici că trebuie să fie solidari cu ei şi că trebuie să strângă cureaua? Cum să le explici că trebuie să renunţe la cărţi, rechizite, haine? Cum să le explici mamelor, cărora li se taie acum din indemnizaţia de creşterea a copilului, că trebuie să renunţe la scutece pentru cei mici, la hăinuţe şi alimente pentru aceştia, că de jucării nici nu mai poate fi vorba, pentru că guvernul conduce ţara în stare de ebrietate?  Şi când spun guvern, înţelegeţi, desigur, că mă refer în primul rând la premierul-şef de la Cotroceni.

          Deciziile anunţate de Băsescu şi luate în braţe, fără să clintească o virgulă, de Boc se pliază cum nu se poate mai bine pe Legea Funeriu care pune învăţământul la colţ, pe coji de nucă. Nu era de ajuns că sistemul este subfinanţat, că educatorii, învăţătorii şi profesorii sunt umiliţi cu salarii de mizerie. Băsescu şi ai lui s-au gândit să mai taie o dată, să vadă dacă mai respiră şi după asta. Probabil, că Funeriu şi-a propus cu tot dinadinsul să vadă profesori morţi de foame. În ritmul acesta, nu mai e mult şi o să i se îndeplinească dorinţa macabră. Cum să vorbim în condiţii de sărăcie şi privaţiuni materiale de un învăţământ performant pentru copiii noştri?

Cum să-i trimiţi la grădiniţă pe cei mici de la 2 ani, cum vrea domnul Funeriu, când costurile sunt insuportabile pentru noile salarii ale părinţilor? Cum să înlesneşti accesul elevilor la educaţie, când eforturile părinţilor sunt mult peste puterile lor, iar sistemul de învăţământ este adus în colaps? Cum să convingi profesorii să vină la şcolile din mediul rural pe salarii de mizerie şi fără nici un fel de sprijin din partea executivului? Cum vrea domnul Funeriu să facă învăţământ obligatoriu de nouă clase în şcolile din mediul rural, când infrastructura şi dotarea unităţilor sunt la pământ? Cum poţi să-i motivezi pe copii, când văd că numai şmecherii au de câştigat în ziua de azi, iar guvernanţii, în frunte cu Băsescu, nu dau doi bani pe şcoală? Nu cred că doriţi să vorbim despre bursele şcolare ridicol de mici, care sunt o jignire pentru elevi! Cum se poate face performanţă în aceste condiţii? Probabil doar trimiţându-ţi copilul la studii în străinătate. Domnul Videanu ştie mai bine.

Pentru astfel de potenţaţi ai zilei este greu să priceapă drama prin care trec familiile simple, care rup de la gura copiilor bani pentru întreţinere sau alte trebuinţe. În căutarea unor vinovaţi iluzorii, Băsescu le-a acuzat pe mamele care protestau cu pampers-ii în braţe, că sunt iresponsabile. Nu, domnule Băsescu, sunt disperate! Şi ce nu ştiţi dumneavoastră este că în exerciţiile de silabisire ale celor mici, pe lângă obişnuitele ma-ma, ta-ta, pa-pa, micuţii exersează acum: de-mi-si-a, in-com-pe-tenţi, ho-ţii, U-drea, Bla-ga. Ce bine că Boc e monosilabic!

Mi-aş fi dorit ca, de Ziua Internaţională a Copilului, să pot să vorbesc despre lucruri mai frumoase. Numai că realitatea acestor zile nu îmi permite luxul. Nu am cum să privesc detaşat ceea ce se întâmplă în familiile tinere, cu copii, când sunt ameninţate de ghilotina lui Băsescu. Din păcate, trăim în ţara care ucide orice speranţă de mai bine a copiilor şi a tinerilor, în general. În România anului 2010,  accesul la educaţie a devenit o minciună neruşinată, iar sporul natural, şi aşa negativ, o realitate înspăimântătoare.

Şi cu toate acestea, nu putem să nu le urăm La mulţi ani, copiilor şi putere părinţilor! Ei nu au nicio vină!