Adrian Tutuianu

Stimaţi colegi,

N-aduce anul, ce-aduce ceasul în politica românească. Se înfiinţează ministere cu dedicaţie, se dinamitează alte ministere, se iau decizii extrem de importante după o singură ureche, se discreditează un parlament întreg, se demit miniştri la ordin, se schimbă regulile jocului numai după voia autoproclamatului “jucător”. Şi asta pentru că acelaşi jucător nu îi suportă pe adversari, pentru că nu admite să fie contrazis, pentru că vrea să-şi impună voinţa cu orice preţ şi pentru că ţine să îşi aşeze în posturi călduţe apropiaţii care şi-au dovedit loialitatea. L-aţi recunoscut, desigur, pe autorul şi regizorul scenariilor politice din ultimii cinci ani. Unii îi spun cu supuşenie Zeus, românii obişnuiţi însă îl ştiu sub numele de Traian Băsescu, sinonim, mai nou, cu scandalurile şi eşecurile răsunătoare din ultima perioadă. Când credeam că le-am văzut pe toate, Băsescu a ţinut să lase încă o dată audienţa mută de stupefacţie: a creat un scandal artificial în jurul unui ministru – „întâmplător” social democrat, a forţat jumătate de cabinet să plece – „întâmplător” jumătatea social-democrată şi din cealaltă jumătate – la fel de întâmplător, portocalie, a peticit un guvern întreg. Cum? Într-o manieră uluitoare: a luat miniştrii PD-L şi le-a mai dat câte un minister. Bonus pentru loialitate şi bună purtare. Astfel, dacă Boc are două, Berceanu are două şi Udrea are două… De ce a mers pe varianta prescurtată a formulei? Simplu: Ăştia sunt toţi competenţii – sesizaţi ghilimelele de rigoare – familiei portocalii. Şi-apoi, nu vi se pare că se potrivesc mănuşă Boc la Educaţie, Videanu la Sănătate şi Berceanu la Agricultură? Cât despre doamna Udrea, date fiindu-i competenţele polivalente, nu ne mai mirăm că a preluat şi Mediul. Putea la fel de bine să meargă la Ministerul Afacerilor Interne. Sau Externe. Ce mai conta sigla instituţiei! Ne mirăm sincer că domnul Băsescu nu a preluat el însuşi un minister. Al Culturii, de exemplu, pentru că mai penibil decât domnul Paleologu oricum nu putea fi. Dar îi ajung, probabil, atribuţiunile de prim-ministru.

STIMAŢI COLEGI,

Dincolo de ironii subtile sau glume sarcastice, persoana care se joacă de-a politica cu un popor întreg, provocând criză după criză, e preşedintele în exerciţiu al ţării. Iar faptul că Guvernul ăsta, cârpit peste noapte, a ajuns subiectul tuturor bancurilor despre incompetenţi spune un adevăr pe care Traian Băsescu nu-l mai poate dosi: să angajezi o camarilă ascultătoare ca să-ţi strângă mizeria de fiecare dată poate să ţi se pară, la un moment dat, o soluţie salvatoare. Ce te faci însă când simbriaşii eşuează lamentabil? Există un singur răspuns: pierzi alegerile.

Câteva chestiuni cu privire la încercarea disperată a Guvernului Boc II de a trece legea pensiilor prin asumare:

1. România s-a angajat prin acordul cu FMI să elaboreze o nouă lege a pensiilor până la sfârşitul anului 2009. Deci să elaboreze, nu să aibă adoptată o nouă lege.
2. Nu suntem de acord cu asumarea răspunderii Guvernului pe această lege din cel puţin trei considerente:
- asumarea răspunderii reprezintă o procedură absolut specială, de care Guvernul condus de Emil Boc face exces, încercând să transforme Parlamentul într-o anexă a Executivului;
- situaţia recentă, generată de legea salarizării unice (trecută şi ea prin asumare), când discutăm acum de modificarea ei, ne determină să fim ceva mai înţelepţi şi să supunem dezbaterii parlamentare această lege a pensiilor. Vrem să facem un act normativ bun, solid, de pe urma căruia pensionarii să aibă numai de câştigat;
- avem convingerea că această lege poate trece prin Parlament până la finele lunii decembrie, astfel încât noul preşedinte al României să o poată promulga cât mai repede.
3. PSD este de acord cu eliminarea pensiilor speciale şi cu reaşezarea sistemului public de pensii într-o situaţie de normalitate. O singură precizare însă: ceea ce ne spune domnul Boc şi anume că va putea să intervină şi să recalculeze pensiile celor care sunt deja pensionari este o inepţie juridică. În primul an de facultate la Drept se învaţă (asta, desigur, dacă frecventezi cursurile) despre principiul neretroactivităţii legii civile, pe care îl prevede art. 1 din Codul Civil, precum şi Constituţia României. De altfel, avem principiul ăsta încă de la romanii lui Traian (altul decât cel căruia Emil Boc îi zice ) care spuneau: Tempus regit actum. Adică: un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui.