Dragi prieteni,
După cum probabil ştiţi, de câteva săptămâni, PSD Dâmboviţa traversează etapa conferinţelor comunale şi orăşeneşti. Aproape seară de seară în câte două localităţi se organizează astfel de evenimente. Mi-am propus să particip la fiecare dintre ele, din dorinţa de a lua cât mai corect pulsul a ceea ce înseamnă mişcarea PSD în teritoriu. Până acum am reuşit.
Reacţiile oamenilor cu care mă întâlnesc sunt dintre cele mai…fireşti. Disperare, teamă, resemnare pe alocuri, dar mai presus de toate o furie generală împotriva celor care conduc acum România în cel mai haotic şi iresponsabil mod cu putinţă. Şi dacă Băsescu, Boc, Udrea şi Videanu au impresia că sondajele apărute recent sunt trucate de moguli, îi invit să meargă în teritoriu, prin comune. Dac-or mai scăpa teferi, ar realiza că procentele mogulilor sunt nerealist de mari în dreptul PD-L şi Traian Băsescu.
Mesajul meu către oamenii din teritoriu e, de fapt, realitatea tristă a ceea ce se întâmplă de câţiva ani în România.
Avem un preşedinte – Traian Băsescu, al cărui mod de conducere se apropie din ce în ce mai mult de cel al unei alte triste figuri din istoria României – Carol al II-lea. Ca şi Carol, şi Băsescu a intrat în politica de vârf pe uşa din dos (vă amintiţi cum s-a folosit de Petre Roman, pentru ca apoi să-l trădeze fără nici o jenă). Ca şi Carol, dispreţuieşte îngrozitor partidele politice. Pe care le-ar vrea eliminate unul după altul. Excepţie făcând, desigur, PD-L, care acum joacă rolul pe care îl avea Frontul Renaşterii Naţionale al lui Carol al II-lea. Partidul unic – treapta premergătoare totalitarismului. În sfârşit, dar deloc lipsit de importanţă, Carol o avea pe Elena Lupescu, Traian are şi el o Elena, pe Udrea. Să-i trăiască!
Mai avem un partid – PD-L. Mare partid mare. Pe vremea lui Adrian Năstase, Băsescu şi compania acuzau PSD că a devenit partidul-stat. Au vrut să demonstreze că ei sunt primii în materie de oligarhie şi şi-au creat statul-partid. Un stat în care, dacă vrei să te angajezi femeie de serviciu la o şcoală şi nu ai carnet portocaliu, mai bine-ţi vezi de treabă. Un stat în care, dacă ai o firmă şi nu eşti membru PD-L, poţi să declari liniştit faliment fără să mai trebuiască să suporţi umilinţele licitaţiilor cu dedicaţie. Un stat în care, atunci când se fac restructurări, dintr-un birou de 5 persoane, ăla care muncea pentru restul de 4 şi care nu e pila nici unui şef oranj, e dat afară pe motiv de incompetenţă.
Mai avem la guvernare un partid de fugari, de parlamnetari cumpăraţi cu bani şi funcţii. Uniunea Naţională pentru Regresul României. În fapt, nişte mercenari pursânge de care Băsescu se foloseşte acum ca să rămână la putere.
Şi să nu uităm de UDMR. Probabil formaţiunea de care preşedintele se teme cel mai tare. Şi pentru voturile căreia suportă umilinţe una după alta. Ultimul episod s-a petrecut la Tuşnad – ţara România – unde şeful statului a trebuit să stea ca un iepure cu căştile pe urechi să priceapă ce vorbesc ăia de-acolo. Asta trecând peste faptul că a fost primit cu mesajul: “Băsescu, arată paşaportul!”. Ţara România.
Pe plan local lucrurile sunt şi mai grave. Şi o spun cu toată responsabilitatea: conducerea PD-L a judeţului JEFUIEŞTE fără nici o greaţă bugetul statului. Locuri de joacă făcute cu firme portocalii la preţuri de 4-5 ori mai mari decât preţul pieţei, taxa de gunoi pe care ar trebui s-o numim “taxa Florin Popescu”, abuzurile şi chefurile lui Vădan pe bani publici – toate fac din judeţul ăsta locul de pradă al “graşilor” PD-L Dâmboviţa.
Sunt lucruri pe care le spun oamenilor. Şi fac asta pentru că trebuie să cunoască nenorocirea în care ne-au adus Băsescu şi ai lui. Trebuie să cunoască preţul pe care îl plătesc acum pentru punga aia cu pui din campanie. Sau pt hârtia de 50 sau 100 de lei. Trebuie să ştie toate astea şi la următoarele alegeri să nu mai greşească.
Închei cu o vorbă pe care mi-a zis-o un profesor ieri la Finta, înainte să plec: “România nu e atât de săracă, pe cât e de furată şi de prost condusă”. Cât adevăr!
2 Comments | 
Pe ordinea de zi | 
Permalink
Posted by admin