Adrian Tutuianu

Dragi prieteni,

După cum probabil ştiţi, de câteva săptămâni, PSD Dâmboviţa traversează etapa conferinţelor comunale şi orăşeneşti. Aproape seară de seară în câte două localităţi se organizează astfel de evenimente. Mi-am propus să particip la fiecare dintre ele, din dorinţa de a lua cât mai corect pulsul a ceea ce înseamnă mişcarea PSD în teritoriu. Până acum am reuşit.

Reacţiile oamenilor cu care mă întâlnesc sunt dintre cele mai…fireşti. Disperare, teamă, resemnare pe alocuri, dar mai presus de toate o furie generală împotriva celor care conduc acum România în cel mai haotic şi iresponsabil mod cu putinţă. Şi dacă Băsescu, Boc, Udrea şi Videanu au impresia că sondajele apărute recent sunt trucate de moguli, îi invit să meargă în teritoriu, prin comune. Dac-or mai scăpa teferi, ar realiza că procentele mogulilor sunt nerealist de mari în dreptul PD-L şi Traian Băsescu.

Mesajul meu către oamenii din teritoriu e, de fapt, realitatea tristă a ceea ce se întâmplă de câţiva ani în România.

Avem un preşedinte – Traian Băsescu, al cărui mod de conducere se apropie din ce în ce mai mult de cel al unei alte triste figuri din istoria României – Carol al II-lea. Ca şi Carol, şi Băsescu a intrat în politica de vârf pe uşa din dos (vă amintiţi cum s-a folosit de Petre Roman, pentru ca apoi să-l trădeze fără nici o jenă). Ca şi Carol, dispreţuieşte îngrozitor partidele politice. Pe care le-ar vrea eliminate unul după altul. Excepţie făcând, desigur, PD-L, care acum joacă rolul pe care îl avea Frontul Renaşterii Naţionale al lui Carol al II-lea. Partidul unic – treapta premergătoare totalitarismului. În sfârşit, dar deloc lipsit de importanţă, Carol o avea pe Elena Lupescu, Traian are şi el o Elena, pe Udrea. Să-i trăiască!

Mai avem un partid – PD-L. Mare partid mare. Pe vremea lui Adrian Năstase, Băsescu şi compania acuzau PSD că a devenit partidul-stat. Au vrut să demonstreze că ei sunt primii în materie de oligarhie şi şi-au creat statul-partid. Un stat în care, dacă vrei să te angajezi femeie de serviciu la o şcoală şi nu ai carnet portocaliu, mai bine-ţi vezi de treabă. Un stat în care, dacă ai o firmă şi nu eşti membru PD-L, poţi să declari liniştit faliment fără să mai trebuiască să suporţi umilinţele licitaţiilor cu dedicaţie. Un stat în care, atunci când se fac restructurări, dintr-un birou de 5 persoane, ăla care muncea pentru restul de 4 şi care nu e pila nici unui şef oranj,  e dat afară pe motiv de incompetenţă.

Mai avem la guvernare un partid de fugari, de parlamnetari cumpăraţi cu bani şi funcţii. Uniunea Naţională pentru Regresul României. În fapt, nişte mercenari pursânge de care Băsescu se foloseşte acum ca să rămână la putere.

Şi să nu uităm de UDMR. Probabil formaţiunea de care preşedintele se teme cel mai tare. Şi pentru voturile căreia suportă umilinţe una după alta. Ultimul episod s-a petrecut la Tuşnad – ţara România – unde şeful statului a trebuit să stea ca un iepure cu căştile pe urechi să priceapă ce vorbesc ăia de-acolo. Asta trecând peste faptul că a fost primit cu mesajul: “Băsescu, arată paşaportul!”. Ţara România.

Pe plan local lucrurile sunt şi mai grave. Şi o spun cu toată responsabilitatea: conducerea PD-L a judeţului JEFUIEŞTE fără nici o greaţă bugetul statului. Locuri de joacă făcute cu firme portocalii la preţuri de 4-5 ori mai mari decât preţul pieţei, taxa de gunoi pe care ar trebui s-o numim “taxa Florin Popescu”, abuzurile şi chefurile lui Vădan pe bani publici – toate fac din judeţul ăsta locul de pradă al “graşilor” PD-L Dâmboviţa.

Sunt lucruri pe care le spun oamenilor. Şi fac asta pentru că trebuie să cunoască nenorocirea în care ne-au adus Băsescu şi ai lui. Trebuie să cunoască preţul pe care îl plătesc acum pentru punga aia cu pui din campanie. Sau pt hârtia de 50 sau 100 de lei. Trebuie să ştie toate astea şi la următoarele alegeri să nu mai greşească.

Închei cu o vorbă pe care mi-a zis-o un profesor ieri la Finta, înainte să plec: “România nu e atât de săracă, pe cât e de furată şi de prost condusă”. Cât adevăr!

Luni 12.07.2010

Ora 18.00- Conferința comunala Vişina- Căminul cultural

Ora 20.00- Conferința comunala Ulieşti- Căminul cultural

Marți 13.07.2010

Ora 18.00- Conferința comunala Matasaru- Şcoala Matasaru

Ora 20.00- Conferința comunala Mogoşani- Căminul cultural Mogoşani

Miercuri 14.07.2010

 Ora 18.00- Conferința comunala Crangurile- Camin cultural

Ora 20.00- Conferința comunala Cobia- Camin cultural

Joi 15.07.2010

Ora 18.00- Conferința comunala Petreşti- restaurant Ioneşti

Ora 20.00- Conferința comunala Morteni- restaurant Luiza

Vineri 16.07.2010

Ora 18.00- Conferința comunala Răscăieți – sediu PSD

Ora 20.00- Conferința comunala Dragodana- cămin cultural Picior de Munte

Sambata 17.07.2010

 Ora 14.00- Gura Foii

Ora 16.00- Conferința comunala Valea Mare- căminul cultural

Ora 18.00- Conferința comunala Hulubeşti

Valerică, ce faci, prieten vechi? Mă bucură mult faptul că m-ai contactat şi să ştii că regret tare că nu ne-am mai văzut. Lasă-mi datele tale pe blog@adriantutuianu.ro şi ne auzim.

Jan, trebuie să ai răbdare cu Victor Ponta, pentru că nu e uşor să preiei conducerea unui partid în Opoziţie şi după pierderea unor alegeri cruciale. Lucrurile însă încep să se aşeze. Recent, PSD a elaborat un document privind propria viziune pentru ieşirea din criză, document care, dezvoltat, va sta la baza programului de guvernare.
        Victor Ponta va şti să valorifice politic situaţia actuală şi va mai şti să contruiască o echipă puternică şi competentă. Cred cu tărie că vom putea reconfirma statutul PSD – recunoscut de toată lumea – de partid cu profesionişti.
        Cât despre ascensiunea lui C.V.T., ştiu că personajul poate fi uneori spumos, interesant, dar nu acesta este modelul după care să ne ghidăm. Am mai păţit-o cu “modelul” hăhăit Traian Băsescu.

Ramona, nu am motive să mă ruşinez cu trecutul meu profesional. Şi asta pentru că întotdeauna, activitatea mea profesională s-a ridicat la un nivel foarte înalt. N-o spun eu.
        Am terminat Facultatea de Drept, specializarea Drept Economic Administrativ în anul 1988, ca lider de promoţie (media 9,98) şi am primit repartiţie guvernamentală la fostul Consiliu Popular Dâmboviţa, în funcţia de inspector de specialitate. Am parcurs rapid trepte profesionale – şef servicu, director adjunct, consilier al prefectului. Toate aceste funcţii au fost extrem de importante. Dl Marin Antonescu m-a găsit în Prefectura Dâmboviţa în funcţia de director adjunct. M-a solicitat să-i fiu consilier, funcţie care la acea dată nu avea o determinare politică, ci era una publică. Să ştii că am învăţat multe lucruri şi de la dl Antonescu. Viaţa ne-a despărţit, fiecare având alte opţiuni politice. Suntem adversari din acest punct de vedere şi probabil că vom continua să fim. Nu cred că l-am menajat vreodată.
        Cât priveşte activitatea mea în Parlament pentru îmbunătăţirea administraţiei publice, cred că nu ai urmărit suficient nici declaraţiile mele politice, nici intervenţiile din Parlament şi nici propunerile legislative pe care le-am făcut. Le găseşti aici.
        Mai mult decât atât, am în lucru şi voi depune în toamnă un proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii 215/2001 – Legea administraţiei publice locale. Toate intervenţiile mele care privesc activitatea instituţiilor publice, problemele învăţământului dâmboviţean, construcţia de săli de sport etc, sunt probleme ale administraţiei publice locale.

Contabilitate Bucureşti, regret că unii dintre parlamentari nu-şi fac treaba sau nu-şi respectă promisiunile făcute oamenilor. Mai plusează şi cu un circ ieftin pe deasupra. După cum ştiţi, PSD s-a pronunţat ferm împotriva tăierii salariilor şi pensiilor. Curtea Constituţională a invalidat dispoziţiile legale asumate de Guvernul Boc privind tăierea pensiilor. Este un succes al PSD care, iată, a rămas apărătorul cel mai calificat şi constant al pensionarilor. Este însă regretabil că decizia C.C. nu a admis şi cererea noastră de a nu tăia salariile. Şi astăzi apreciez că solicitarea era îndreptăţită şi justificată constituţional.
        Între timp, Guvernul Boc a mai oferit o “bucurie” românilor majorând TVA la 24%, majorând taxele şi impozitele şi anunţând disponibilizarea a peste 59.000 de salariaţi din sectorul bugetar. Asta în 2010. Numai că eu sunt convins că măsurile se vor prelungi şi în 2011. 
        În toată nebunia asta, mai apar câte unii ce-şi spun mândri “comentatori”, care…comentează că nu există alte soluţii şi că noi, Opoziţia, facem ce facem numai pe temeiul demagogiei. Numai trei măsuri ar trebui să ne scutească de astfel de comentarii: 1) impozit diferenţiat pe venituri; 2) renunţarea la achiziţia unor bunuri şi servicii care nu sunt absolut necesare acum (maşini, mobilier etc); 3) stimularea creşterii economice pentru asigurarea unor venituri suplimentare la bugetul de stat.

Cătălin Olteanu, procesul verbal de contravenţie poate fi atacat la Judecătoria Tgv în termen de 15 zile de la data comunicării. Cred că ai dreptate şi prin raportare la dispoziţiile legale din materia contravenţiilor apreciez că plângerea ta va fi admisă.
Este criticabilă hotărârea Primăriei de a încasa bani pe parcări, de a ridica maşini cu taxe inacceptabile şi asta pentru că 95% din sume merg în buzunarele unor privaţi din anturajul primarului Boriga  şi conducerii PD-L. Sunt de acord că trebuie să avem parcări, că trebuie să plătim taxe rezonabile, dar sub condiţia ca banii să ajungă în bugetul public. Ori în Târgovişte, parcările s-au făcut pe banii Primăriei, iar taxele se încasează de către privaţi. Este un furt din buzunarul cetăţeanului în folosul clientelei PD-L. Altfel n-am cum să-i zic.

Irina, ai sesizat corect. Manipularea opiniei publice este o armă redutabilă folosită de actuala Putere. Traian Băsescu şi PD-L sunt artişti în asta. Vorbesc de pensii nesimţite, în timp ce banii din bugetele publice sunt sifonaţi prin firmele de partid. Tot ce putem face e să fim mai atenţi la ce spun asemenea personaje şi să încercăm, de fiecare dată, să gândim cu mintea noastră. Cu cât vom fi observatori mai atenţi, cu atât riscul de a fi manipulaţi va fi mai redus.

Carmen, m-ai pus pe gânduri. Faptul că bănuieşti pe altcineva de scriitura acestui blog îmi lasă 2 variante: ori nu mă crezi capabil de ironii şi alte asemenea, procedee folosite intens în declaraţiile politice, ori te aşteptai la mai mult. În fine, nu insist să te conving că eu vorbesc aici. Sper să te convingi singură în timp. Cât despre soluţii, ai dreptate. O să insist în perioada următoare pe punctele nevralgice din arealul local şi nu numai. Sunt destule.

Dragi prieteni, vă aştept în continuare opiniile, criticile, propunerile, soluţiile. Credeţi-mă când spun că le voi acorda toată atenţia. În fond, voi sunteţi cel mai bun feedback pentru ceea ce se petrece astăzi.

La asta
Ceva mai revoltător nu există.

Elena Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi, Mioara Mantale, Cristina Pârvulescu, Georgia Gabriela Voicu, Anca Cristina Zevedei. Şi inventarul ar putea continua. Ce au în comun doamnele şi domniţele menţionate? Toate au obţinut funcţii şi responsabilităţi pe baza unui argument incontestabil: obedienţa crasă, servilismul greţos faţă de stăpânul de la Cotroceni. Adăugaţi la fişa personală şi  nepriceperea dovedită în toate posturile ocupate şi veţi avea un tablou aproape complet al modului în care înţelege Traian Băsescu să se înconjoare de profesionişti, cu ghilimele de rigoare.  Interesantă ar fi o analiză a procedurii folosite în alegerea unor astfel de specimene, care mai de care mai „pricepute” în treburile ţării.  Îndrăznesc să intuiesc câteva probe ale exerciţiului de recrutare.

Mai întâi de toate, ar fi tupeul. Trebuie din belşug! Altfel cum să reuşeşti să treci cu vederea criticile întemeiate, iar tu, perfect incompetent, să te faci că plouă?! Stimaţi colegi, aruncaţi o privire pe numele de mai sus şi vă veţi aminti, sunt sigur, că aţi fost martori, în repetate rânduri, ai demonstraţiilor de tupeu şi nesimţire, dar şi ai neprofesionalismului dus la extrem.

Nu e, însă, destul să ai tupeu. El trebuie dublat de incompetenţă. Obligatoriu. Aproape că aş crede că e probă eliminatorie. Altfel, există riscul ca înfipte în vreun scaun călduţ de şef, tinerele cadre chiar să facă treabă.  Iar asta e inadmisibil pentru PDL.

Şi pentru că am adus aminte de PDL, deşi îmi promisesem o cură de dezintoxicare, o altă probă la care sunt supuse este ataşamentul faţă de partidul oranj. De fapt, nu atât faţă de partid, cât faţă de preşedintele oranj. Şi nu mă refer la Emil Boc pe care nu-l putem suspecta că ar fi preşedinte de ceva. Slugărnicia în raport cu Traian Băsescu este, cumva, mândria CV-ului. De ea depinde ca tinerele amazoane din armata prezidenţială să fie luate în seamă. Restul vine de la sine:   ministere, agenţii, Aston Martin, Vuitton, Prada şi alte bagatele.

Acum aproape 2000 de ani, Caligula intra într-o ridicolă nemurire ridicându-şi calul la rang de senator. Deşi ceea ce se întâmplă astăzi în România dominată de Traian Băsescu ne pune pe gânduri, refuz să cred că vom trăi clipa în care, din dorinţa acestuia de a  avea un Parlament supus, armăsarii Mariei Băsescu şi Elenei Udrea vor depune jurământul în faţa naţiunii.

Deşi ar putea trece neobservată din cauza vremurilor tulburi, a tensiunilor sociale care au atins cote alarmante şi a situaţiei disperate în care se află românii, trebuie să nu uităm că mâine, 15 iunie,  celebrăm 120 de ani de la trecerea la cele veşnice a Poetului naţional şi universal Mihai Eminescu. În urmă cu câteva luni, îl celebram pe dramaturgul dâmboviţean  Ion Luca Caragiale şi susţineam în faţa dumneavoastră o declaraţie pe tema actualităţii scrierilor sale. Nu putem să nu vedem şi în poeziile lui Eminescu aceeaşi viziune clară, acelaşi simţ ieşit din comun al realităţii transpuse peste vremi. Deloc întâmplător, moţiunea de mâine începe cu două versuri ale poetului, extrem de elocvente pentru timpurile pe care le trăim: „Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela/Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?”.

Revenind la actualitatea scrierilor lui Mihai Eminescu, primul gând îmi zboară la falnicul nost’ ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, şcolit pe oriunde numai prin România nu, dar care, odată revenit s-a opintit să transforme Învăţământul autohton peste noapte. Nici un bai că propunerile lui n-au legătură cu realitatea şcolii de pe la noi. El vrea musai să schimbe, că nu degeaba s-a preumblat prin cele străinătăţuri. Funeriu se identică până la virgulă cu tinerii lui Eminescu, cei care „…la Paris învaţă / La gât cravatei cum să facă nodul / Apoi ne vin de izbăvesc norodul / Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.”

Oi creţe ar mai fi, slavă Domnului, prin ăst guvernul de tristă contemporaneitate şi fac tot ce pot să se dea în stambă. Luaţi-i pe rând – începând cu clasicii Berceanu, Videanu, Blaga, continuând cu cealaltă grupare oranj din jurul doamnei cu poşete scumpe şi pantofi asortaţi şi terminând cu catastrofele naturale Şeitan şi Vlădescu – şi veţi avea senzaţia că versurile lui Eminescu parcă au fost scrise cu dedicaţie pentru ei. A! Fără să uităm de „cel mai general patriot” din guvern: „Şi această ciumă-n lume, şi aceste creaturi / Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri / Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, / Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară.” Ăştia-s „fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii / Bâlbâiţi cu gura strâmbă, stăpânii-acestei naţii!”.

 Tot răsfoind un volum de versuri semnat de Eminescu, mi-a atras atenţia următorul fragment. Vă las pe dumneavoastră să identificaţi persoana căreia i se potriveşte cel mai bine scriitura. Cred că n-o să aveţi mari dificultăţi. Eu n-am avut: „Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri / La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri / … Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască / Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască”. Şi cu asta am bifat şi capitolul Cotroceni.

          Ca să nu credeţi că nu am apetenţă pentru lirism, m-am gândit iniţial şi la actualitatea poeziei „Somnoroase păsărele”. Ce treabă are aceasta cu realitatea noastră politică?  Dacă l-aţi văzut pe domnul Berceanu, mai deunăzi, căscând entuziast, în timp ce şeful lui din Guvern citea o polologhie de două ceasuri, înseamnă că aveţi şi răspunsul.

Noapte bună, Guvern Boc!

          1). Din punct de vedere juridic, având in vedere ca interdicțiile instituite de proiectul de lege in discuție vizează foarte multe funcții elective (președinte al României, senator, deputat, președinte al Consiliului Județean, primar, consilier județean sau in Consiliul General al municipiului Bucurest, consilier municipal, orășenesc, comunal, sau de sector al municipiului Bucuresti),  remarcam in primul rand o incompatibilitate manifesta a proiectului de lege in discuție cu dispozițiile art. 37 din Constituția Romaniei, dispoziții care stabilesc:

           “Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică). 

           Corelând dispozițiile de mai sus cu dispozitiile art. 36 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitii care stabilesc ca nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, rezulta foarte clar sfera persoanelor care, in viziunea Constitutiei, nu au dreptul de a fi alesi, si anume:

-         judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică;

-         debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie;

-         persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale; 

          Fata de aceasta situatie juridica, este evident ca orice interdictie de „a fi ales”, care excede situatiilor strict determinate de Constitutie, reprezinta o incalcare grava, impardonabila, a unui drept fundamental a carui garantie a respectarii o reprezinta instituirea sa printr-un act cu putere normativa suprema, respectiv Constitutia Romaniei.

          Prin urmare, importanta drepturilor fundamentale, care impune inserarea acestora in Constituție,  înseamnă ca aceste drepturi nu pot fi limitate sau anulate printr-o lege inferioara Constituției fie ea, si organica, iar  instituționalizarea drepturilor fundamentale prin Constituție presupune ca orice reglementari prin alte legi referitoare la aceste drepturi, nu pot sa le limiteze, sa le suspende sau sa le anuleze, ci numai sa le dezvolte si sa le apere conform celor prevăzute in Constituție.

Tot la acest punct, dorim sa subliniem si caracterul simplist si incoerent al proiectului de lege, aspect de natura sa evidentieze contradictia acestuia cu dispozitiile  Legii nr. 24 (r2) din 27/03/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

In acest sens, aratam ca potrivit art. 6 din actul normativ amintit, proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Din acest punct de vedere, Proiectul de lege privind Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, reprezintă o construcție normativa nefundamentata, străina de interesul social general si aservita politic.

          2). Sub aspect politic, proiectul de lege analizat este absolut inoportun, tardiv si departe de a raspunde vreunei necesitati a vietii politico-sociale romanesti, materializandu-se intr-un instrument de eliminare din viata politica a anumitor persoane incomode pentru actuala putere, iar prin amendamentele aduse au fost scoase din sfera sa de aplicare functii detinute de actuali membri de frunte ai PDL.

          Astfel, in varianta votata de Senat, intrau sub incidenta legii fostii sefi ai misiunilor diplomatice, consulare si comerciale si adjunctii acestora. In varianta votata acum, au fost eliminati sefii misiunilor comerciale – functie detinuta de Traian Basescu la Anvers – si toate categoriile de adjuncti.

          Legea votata la Senat ii viza si pe liderii centrali si pe centru universitar ai UASCR (Uniunea Asociatilor Studentilor Comunisti din Romania).

          Acum, liderii UASCR nu mai intra sub incidenta legii si astfel Emil Boc este exclus din sfera persoanelor lustrabile.

           Dincolo de aceste aspecte, care demonstreaza fara putinta de tagada ca actualul proiect al legii lustratiei este generat de considerente politice imediate, subiective, oportuniste si aservite puterii, este de subliniat caracterul discriminatoriu, bazat pe o culpabilizare colectivă şi pe criterii de apartenenţă, rareori de vinovăţie explicită, cu atat mai mult cu cat calitatea de lustrabil urmeaza sa fie dovedita prin prisma unor date culese sau fabricate de servicii secrete represive, interesate să compromită indivizi şi să raporteze succese fictive.

          In legatura cu acest aspect, in absenta unor dovezi clare ca o persoana care a exercitat o anumita functie pana in 22 decembrie 1989 a exercitat acea functie cu rea-credinta, intr-o maniera care a condus la  incalcarea in mod deliberat a drepturilor omului prevazute in tratatele internationale si prin urmare constituie un pericol real pentru democratia din Romania si pentru protejarea valorilor fundamentale prevazute in Constitutie, este inadmisibila stabilirea raspunderii sale juridice sub forma interdictiei de a ocupa un spectru foarte larg de demnitati si functii publice, raspundere care in ipoteza se stabileste la o distanta de peste 20 de ani, intr-o realitate total emancipata juridic, politic si social.

          In concluzie, ne aflam in fata unui proiect de lege deopotriva neconstitutional si aservit politic, prin care se incearca eliminarea din viata politica a anumitor persoane incomode pentru actuala putere precum si manipularea opiniei publice in vederea recuperarii unui capital politic pofund erodat de realitatile economice actuale.  

Nici că se putea un cadou mai potrivit pentru copii, de 1 Iunie, decât pachetul de măsuri adoptat de guvern. Un cadou pe măsura cinismului de care dau dovadă Băsescu, Boc şi compania. Un cadou care îi condamnă pe copii, pe părinţi şi pe bunici la sărăcie şi disperare. În loc de o mică atenţie, mulţi copii vor primi de ziua lor, cel mai probabil, o privire tristă sau un oftat greu. Şi asta pentru că părinţilor şi bunicilor le este imposibil să înţeleagă şi să le explice.

Cum să le explici că salariul mamei sau al tatălui, dacă au ghinionul să fie bugetari de rând, au fost tăiate cât să ajungă de-o pâine pe zi? Cum să le explici că guvernul este incompetent, cum să le explici că gaşca PDL de la guvernare fură pe rupte, că Udrea, Videanu şi Berceanu dau contracte, pe bani publici, acoliţilor portocalii? Cum să le explici că trebuie să fie solidari cu ei şi că trebuie să strângă cureaua? Cum să le explici că trebuie să renunţe la cărţi, rechizite, haine? Cum să le explici mamelor, cărora li se taie acum din indemnizaţia de creşterea a copilului, că trebuie să renunţe la scutece pentru cei mici, la hăinuţe şi alimente pentru aceştia, că de jucării nici nu mai poate fi vorba, pentru că guvernul conduce ţara în stare de ebrietate?  Şi când spun guvern, înţelegeţi, desigur, că mă refer în primul rând la premierul-şef de la Cotroceni.

          Deciziile anunţate de Băsescu şi luate în braţe, fără să clintească o virgulă, de Boc se pliază cum nu se poate mai bine pe Legea Funeriu care pune învăţământul la colţ, pe coji de nucă. Nu era de ajuns că sistemul este subfinanţat, că educatorii, învăţătorii şi profesorii sunt umiliţi cu salarii de mizerie. Băsescu şi ai lui s-au gândit să mai taie o dată, să vadă dacă mai respiră şi după asta. Probabil, că Funeriu şi-a propus cu tot dinadinsul să vadă profesori morţi de foame. În ritmul acesta, nu mai e mult şi o să i se îndeplinească dorinţa macabră. Cum să vorbim în condiţii de sărăcie şi privaţiuni materiale de un învăţământ performant pentru copiii noştri?

Cum să-i trimiţi la grădiniţă pe cei mici de la 2 ani, cum vrea domnul Funeriu, când costurile sunt insuportabile pentru noile salarii ale părinţilor? Cum să înlesneşti accesul elevilor la educaţie, când eforturile părinţilor sunt mult peste puterile lor, iar sistemul de învăţământ este adus în colaps? Cum să convingi profesorii să vină la şcolile din mediul rural pe salarii de mizerie şi fără nici un fel de sprijin din partea executivului? Cum vrea domnul Funeriu să facă învăţământ obligatoriu de nouă clase în şcolile din mediul rural, când infrastructura şi dotarea unităţilor sunt la pământ? Cum poţi să-i motivezi pe copii, când văd că numai şmecherii au de câştigat în ziua de azi, iar guvernanţii, în frunte cu Băsescu, nu dau doi bani pe şcoală? Nu cred că doriţi să vorbim despre bursele şcolare ridicol de mici, care sunt o jignire pentru elevi! Cum se poate face performanţă în aceste condiţii? Probabil doar trimiţându-ţi copilul la studii în străinătate. Domnul Videanu ştie mai bine.

Pentru astfel de potenţaţi ai zilei este greu să priceapă drama prin care trec familiile simple, care rup de la gura copiilor bani pentru întreţinere sau alte trebuinţe. În căutarea unor vinovaţi iluzorii, Băsescu le-a acuzat pe mamele care protestau cu pampers-ii în braţe, că sunt iresponsabile. Nu, domnule Băsescu, sunt disperate! Şi ce nu ştiţi dumneavoastră este că în exerciţiile de silabisire ale celor mici, pe lângă obişnuitele ma-ma, ta-ta, pa-pa, micuţii exersează acum: de-mi-si-a, in-com-pe-tenţi, ho-ţii, U-drea, Bla-ga. Ce bine că Boc e monosilabic!

Mi-aş fi dorit ca, de Ziua Internaţională a Copilului, să pot să vorbesc despre lucruri mai frumoase. Numai că realitatea acestor zile nu îmi permite luxul. Nu am cum să privesc detaşat ceea ce se întâmplă în familiile tinere, cu copii, când sunt ameninţate de ghilotina lui Băsescu. Din păcate, trăim în ţara care ucide orice speranţă de mai bine a copiilor şi a tinerilor, în general. În România anului 2010,  accesul la educaţie a devenit o minciună neruşinată, iar sporul natural, şi aşa negativ, o realitate înspăimântătoare.

Şi cu toate acestea, nu putem să nu le urăm La mulţi ani, copiilor şi putere părinţilor! Ei nu au nicio vină!

• Avea şi Guvernul ăsta o şansă mare să atenueze din prostiile de pân-acum şi pare-se că-şi bate joc de ea. Şi nu oricum, ci după binecunoscutul scenariu al ridicolului deplin.
• Între două palme televizate dinspre Cotroceni şi un agăţat de microfoane, domnul Boc pare că şi-a scăpat echipa de sub control. Nu era de-ajuns că aveam de-a face cu, probabil, cei mai incompetenţi miniştri all time ai României, dar acum incompetenţa cunoaşte note haotice. De bună seamă, văzut-aţi şi dumneavoastră luni cum doi dintre membrii Executivului vorbeau, fiecare pe limba lui, despre pensii. Aveam la un moment dat impresia că domnul Oprea şi domnul Şeitan nici nu reprezintă acelaşi Guvern, atât de incoerente erau punctele de vedere ale celor doi. Bine, dacă luăm la puricat atitudinile de ieri, dl Oprea n-a făcut decât să dubleze poziţia de la Cotroceni, ceea ce ne trimite, indirect, tot la palmele de mai sus. Ne pierdem însă în detalii şi nu vreau să scăpăm din vedere esenţialul acestui moment: Un Guvern portocaliu ce musteşte a incompetenţă şi aroganţă încearcă să impună o lege a pensiilor ca pe-un moft. Fără documentare, fără studii de impact, fără avizele necesare, fără nici o jenă. Urmând teza doctrinară „Avem majoritate şi ne rezervăm dreptul să facem ce vrem cu ea”, domnilor Boc, Şeitan şi compania li s-au astupat de tot urechile la apelurile repetate pentru legalitate, dialog şi, nu în ultimul rând, bun simţ. Altfel cum să interpretăm modul jalnic, incoerent, lipsit de profesionalism,  în care Guvernul, prin reprezentanţii săi, a înţeles să se prezinte în Parlament? Eu înţeleg că domnului preşedinte Băsescu îi stă în gât Parlamentul, dar puteaţi măcar, domnule Oprea, domnule Şeitan, să mimaţi că v-aţi pus de acord. Chestiune de imagine, ce naiba?!?
• Încă o chestiune: dacă avem deja două versiuni ale Legii de la doi miniştri, ar fi o chestiune de fair-play să-i chemăm şi pe domnii Berceanu şi Videanu ca să auzim şi variantele dumnealor. Staţi liniştiţi, era o glumă. Ştim că proiectul doamnei Udrea e cel corect.

Cât despre problemele pe fond ale legii, puteţi vedea aici intervenţia pe care am avut-o marţi în plenul Senatului (min. 87 – 92).

Am auzit şi eu ce fraze ilustre a scos pe gură primarul Boriga cu privire la locuitorii zonei centrale a oraşului. Vă spun sincer că nu m-a surprins deloc „filosofia” primarului portocaliu. Ideea asta cu „îmi place de voi doar dacă mă votaţi” face parte integrantă din statutul PD-L. Cred că o găsim la capitolul doctrinar„Reforma statului”, capitol redactat de Emil Boc, cu Traian Băsescu pe post de dictator (Nu săriţi! Adică cel care-i dicta ce să scrie).

Aşa că, replica lui Boriga nu trebuie criticată, ci acceptată cu supuşenie. Ce, dacă e primar, asta înseamnă că trebuie să-i trateze pe toţi locuitorii la fel? Asta-i o prostie şi încalcă grav statutul partidului. Doar nu vreţi ca PD-L să-l excludă pe primar doar pentru nişte mofturi civice de tratament egal al tuturor locuitorilor. Ce-am face atunci? Cine ne-ar mai lua nouă banii pe parcări? Cine ne-ar mai pune bariere? Cine ne-ar mai lăsa să ne rupem maşinile în craterele din oraş?