Adrian Tutuianu

În campania electorală pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Dâmboviţa, una din temele în dreptul căreia am insistat se referea la mecanismul profund viciat în care a fost ticluit contractul pe partea de salubritate (cu toate consecinţele sale: taxa de habitat, obligaţiile financiare enorme din dreptul CJD, sumele pe care CJD trebuia să le primească şi nu le primea etc etc etc).

Este motivul pentru care mi-am asumat cu fermitate o decizie care a provocat îndelungi comentarii, nemulţumiri, reacţii, presiuni mai mult sau mai puţin directe: renegocierea contractului de delegare a serviciului de salubritate cu firma SUPERCOM.

A fost extrem de dificil. Şi încă este. Dar lucrurile nu puteau continua la modul în care au fost lăsate până acum.

Care sunt, în foarte puţine cuvinte, primele rezultate ale renegocierii cu SUPERCOM:

I. Pentru prima dată de când a intrat în vigoare contractul, Consiliul Judeţean Dâmboviţa va primi anual 1,2 mlioane lei cu titlu de redevenţă.

II. În acelaşi timp, suma de disponibilitate, obligaţia financiară către SUPERCOM şi EUROGAS PRESCOM (operatorul care gestionează depozitarea şi tratarea deşeurilor), va fi redusă de la 2,8 la 2,3 milioane lunar. Adică am adus această sumă la realitatea din teren, la ceea ce se prestează şi se încasează în mod real.

Calculul simplu ne arată că, dacă punem în balanță ce primim și ce-am reușit să reducem, locuitorii din județul Dâmbovița vor plăti în 2013 cu 72 miliarde lei vechi mai puțin decât prevedea contractul inițial. Este o realizare extraordinară şi ştiu ce spun.

III. Mai mult decât atât, contractul era astfel creat încât noi să plătim o sumă din ce în ce mai mare. Este motivul pentru care, în cadrul renegocierii, am stabilit clar un algoritm pentru anii următori, care înseamnă doar indexarea anuală cu indicele preţurilor pe domeniul de salubritate.

Este ceea ce am reuşit să obţinem. Deocamdată. Discuţiile vor continua, pentru că mai sunt încă multe probleme pe care le vreau clarificate. În total, economia pe care aceste negocieri au adus-o înseamnă aproximativ 500 miliarde lei vechi la bugetul judeţului!

Mai important, însă, demersul presupune onorarea unui angajament pe care mi l-am asumat înaintea dâmboviţenilor şi responsabilitatea gestiunii banului public pe care am promis-o. Indiferent de consecinţe.

—————-

Am luat decizia ca, zilnic, un salariat de la Serviciul Public Judeţean de Salubritate să fie la groapa de gunoi şi să verifice cum se aduce gunoiul şi care sunt cantităţile reale. Pentru că eu am convingerea fermă – şi nu mă tem s-o afirm – că cei doi operatori, Eurogas şi Supercom, luau banii de două ori: şi de la cetăţean, pentru o anumită cantitate de gunoi, pe care o decontau pe facturile trimise CJD, şi de la persoanele juridice care aveau contract cu operatorii privaţi. Voi schimba aceşti salariaţi ai Serviciului de Salubritate la fiecare 3 zile, ca să nu aibă timp să se “împrietenească” foarte tare cu firmele.

Am constatat cu toții în ultimele săptămâni abundența ieșirilor publice ale domnului Florin Popescu, președinte PDL Dâmbovița și deputat redistribuit în Parlamentul României. Nu mai e un secret pentru nimeni apetitul acestuia pentru bâlci, prost gust și mitocănie. E modul lui de a supraviețui public.

Dincolo de firescul unui schimb de replici, disputa nu poate continua în condițiile abordării josnice la care domnul Popescu a înțeles să apeleze. Din punctul meu de vedere, războiul care-l animă atât de mult va fi purtat la ușile instituțiilor statului. Ele vor vorbi în ceea ce-l privește pe domnul Florin Popescu. Datoria mea, pe care am respectat-o și de la care nu voi abdica, este aceea de a devoala mecanismul profund viciat, corupt și clientelar în fruntea căruia deputatul redistribuit a spoliat județul Dâmbovița în ultimii 4 ani.

Altfel, acțiunile Consiliului Județean sau ale PSD Dâmbovița nu pot fi compromise prin coborârea nivelului discuției la mojicia și impertinența acestui individ.

Motto: Nu veţi fi în stare să zugrăviţi măcar ce a construit tata. (Nicu Ceauşescu)

Recent, am luat act de un material care, după toate indiciile, mi se adresa personal, în cadrul eternei filosofii a văcarului supărat pe sat. Adaug astăzi câteva necesare accente afirmaţiilor pe care dumneavoastră, domnule Florin Popescu, le-aţi achiziţionat de la colaboratorii cu minimă ştiinţă de carte. Fac această dureroasă precizare în contextul în care, nu mai e un secret pentru nimeni, dvs nu aveţi capacitatea de a vă scrie singur propoziţiile, obişnuind să plătiţi 4 miliarde lei (din bugetul public) ca să vi se spună ce să spuneţi. Chiar, ce-o mai face Profile Communication fără un client atât de (ne)limitat?

Mărturisesc că sunt un admirator al scriiturii inteligente. Atunci când o recunosc. Mitocănia şi consecvenţa în stupiditate rup, însă, legăturile cu fantezia discursului înţepător şi transformă bunele intenţii în chinuitoare sforţări. Ironiile fine nu supravieţuiesc în compania grobianismului.

Înţeleg că a eşuat încercarea de a vă convinge că firma Lukoil nu e o firmă PSD. În cazul ăsta, vin în întâmpinarea eforturilor celulei operative PDL Dâmboviţa şi merg cu paralelismul până la capăt: prin natura serviciilor oferite CJD, alte cel puţin trei firme PSD au devenit abonate la banul public: Vodafone, Orange şi Microsoft.

Devine tristă obsesia dvs, domnule baron, de a manipula cu orice preţ, indiferent de nivelul abjecţiei. Ca să vă risipesc, însă, anumite semne de întrebare, pot să vă asigur că instituţia pe care o conduc nu a încheiat, de când sunt eu preşedinte, niciun contract cu firma T. la care faceţi referire. Puteţi găsi, totuşi, răspunsuri, apelând la finul Boriga şi solicitându-i precizări pe marginea contractului nr. 22321a/17.09.2009 (24 miliarde lei!) între Primăria municipiului Târgovişte şi firma T.

Aştept încă lămuriri cu privire la obsesia celor 600 miliarde: vă referiţi la datoriile pe care le-aţi lăsat în iunie 2012 sau la corecţiile financiare pe toate proiectele europene? Ca să ştiu ce răspund.

P.S: Lacunele evidente cu care aţi defilat de-a lungul timpului mi-au lăsat întotdeauna un gust amar. De la “târgovişteanul” Vasile Alecsandri încoace mi-am propus ca, personal, să contribui periodic la îmbunătăţirea bagajului dvs cultural. Dedicaţia de astăzi este un fragment dintr-un celebru pamflet al anilor 1940:

Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori. (Tudor Arghezi, Baroane).

În legătură cu recentele ieșiri publice ale domnului Florin Popescu, președinte PDL Dâmbovița și deputat redistribuit în Parlamentul României, devin obligatorii câteva precizări care să corecteze derapajul evident al personajului:

Am dorit, în ultima perioadă, să ignor manifestările acestui individ evident tulburat, concentrându-mă pe rezolvarea gravelor probleme pe care Consiliul Județean Dâmbovița le poartă încă, urmare a modului în care domnul Popescu a înțeles să administreze județul în perioada 2008-2012. Din păcate, gestul demn al unei retrageri rușinate, care ar fi trebuit să însoțească dezastrul creat, a fost înlocuit de ticăloșia cu care este înzestrat ontologic personajul.

Domnul Florin Popescu a ales calea pavată cu tupeu și minciună, optând conștient pentru un atac nefiresc la activitatea Consiliului Județean. Atitudinea a provocat o anume confuzie, dâmbovițenii nemaiștiind dacă privesc la baronul corupt care a devalizat bugetul public în ultimii ani sau la un masochist care caută disperat satisfacție în propria-i decădere sau umilire.

Inevitabil, domnul Florin Popescu insistă să se facă de râs tocmai pe acele teme asupra cărora buna cuviință l-ar fi obligat să se abțină rușinat. Am observat că i-a rămas întipărit în discurs un anume total de 600 miliarde lei. Și aici, însă, dezechilibrul emoțional îl forțează să amestece lucrurile. Cel mai probabil, domnul Popescu face referire la cei 600 miliarde pe care i-a lăsat cu titlul de datorii la Consiliul Județean. Sau poate se referă la 600 miliarde – corecțiile financiare de care se face vinovat prin concursul de incompetență și fraudă?!

Din același registru face parte și trimiterea încărcată de mister către Lukoil România. Cu precizarea că voi prezenta pe larg, într-o viitoare conferință de presă, toate aspectele ce țin de consumul de combustibili la Consiliul Județean, afirm doar că atribuirea contractului de furnizare carburanți auto s-a făcut în modul cel mai corect și transparent cu putință, prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), având drept criteriu prețul cel mai scăzut. Adaug aici faptul că, în a doua jumătate a anului 2012, au scăzut costurile pe combustibili cu aproximativ 30% față de primele șase luni, în cadrul efortului de a echilibra cheltuielile.

Am ales să ignor partea de mitocănie degradantă („trebuie să aducă tainul rușilor”), moștenită din matricea vulgarității PDL, cu deplina convingere că doar un ignorant rudimentar croit mai poate apela, astăzi, la asemenea rezerve de stupiditate.

Singurul război cu domnul Popescu trebuie să-l poarte, de-acum, instituțiile statului. Altfel, scenete de genul „Să vină să mă lege, dacă am furat” amintesc de un alt „curajos”al momentului, șeful arbitrilor din România, care striga prin 2011, la fel de energic: Să vină DNA-ul! Două luni mai târziu DNA l-a ridicat pe domnul respectiv.

Îl asigur, în același timp, pe fostul președinte al CJD, că nu mă impresionează episoadele sale de agresivitate verbală și nici delirul maniacal pe fondul căruia patinează. Dânsul rămâne doar o pată uriașă de impostură pe instituția Consiliului Județean.

P.S: Nu am înțeles cu exactitate la ce s-a referit atunci când a declarat superior că nu sunt în stare să port sau să câștig un război, avându-l drept adversar. Probabil, se află încă sub efectul knockout-ului din 10 iunie şi nu pare capabil să desluşească (sau să accepte) anumite momente din aceste ultime luni. Îi reamintesc că în meciul Ţuţuianu – Popescu scorul e 3-0! Şi că toate cele trei partide de până acum (alegeri locale, referendumul pentru demiterea preşedintelui, alegeri parlamentare) au consemnat înfrângeri categorice în dreptul său, cu un bonus de umilinţă pe 9 decembrie, când a pătruns în Parlament la modul cel mai ruşinos cu putinţă, ca redistribuit naţional.

Altfel, am învățat de la Napoleon că nu e bine să lupți prea des cu un singur inamic pentru că va învăța arta războiului de la tine. Din fericire (pentru noi toţi), domnul Popescu este un biet imitator, lipsit de imaginație și de talent, limitat de propria-i suficiență și condamnat la eșec.

Pentru că refuz, în continuare, să primesc lecţii de bună administraţie de la personaje care au devalizat bugetul public al judeţului Dâmboviţa în ultimii ani, e de datoria mea să fac publice concluziile ultimul control de la nivelul Consiliului Judeţean. E vorba de o verificare a Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) în urma căreia au fost aplicate amenzi de 11,7 miliarde lei vechi!!!

Sunt trei categorii de fapte care au generat aceste sancţiuni:

1. nerespectarea prevederilor referitoare la întrunirea circumstanțelor de imprevizibilitate la atribuirea lucrărilor suplimentare la același contract. Mai precis, toate actele adiționale pe anumite contracte s-au încheiat cu încălcarea legii;

2. nerespectarea prevederilor referitoare la promovarea concurenței între operatorii economici, nerespectarea tratamentului egal și aplicarea principiului transparenței. Practic, anumiți concurenți au fost favorizați prin includerea în caietele de sarcini a unor condiții de natură să înlăture o competiţie corectă de oferte;

3. nerespectarea regulilor de publicitate privind transmiterea spre publicare a unui anunț de atribuire în cel mult 48 de zile după încheierea contractului.

Cu alte cuvinte, o bătaie de joc a fostei administraţii pe bani publici! Sunt documente oficiale, cifre oficiale, amenzi cât se poate de oficiale!

Nu reiau aici toate aberaţiile care au provocat aceste sancţiuni. Un singur exemplu vă va fi suficient: la Cabana Podu cu Florile s-a impus condiția uluitoare pentru constructor să mai fi făcut cabane. (?!?!) Deci, nu era suficient să fii un constructor de tradiţie, nu era suficient că ai făcut hoteluri, că ai făcut restaurante, că ai făcut clădiri publice, că ai construit locuințe, că ai ridicat blocuri. Nu. Trebuia neapărat, condiție eliminatorie, să fi construit cabane. Bineînţeles, singura firmă care a venit cu o hârtie în sensul ăsta aparţine unui pedelist din clientela lui Florin Popescu.

Am atacat procesul verbal al ANRMAP în instanţă, pentru că aşa e corect faţă de instituţie. Nu ştiu cât vom putea să anulăm din aceste amenzi. Mai departe, însă, vă asigur că tot ce va rămâne ca prejudiciu final îl voi imputa celor care au participat la întocmirea actelor adiţionale şi celor care au dispus încheierea lor. Pentru că m-am săturat să tot plătesc oalele sparte de unii care-şi permit astăzi, cu o seninătate tulburătoare, să pretindă că au făcut administraţie de succes.

Asistăm de câteva zile la un spectacol de calitate îndoielnică avându-l drept protagonist pe domnul Florin Popescu, președintele PDL Dâmbovița și deputat redistribuit în Parlamentul României. Abandonul decenței și tupeul neschimbat al personajului, îi oferă fel de fel de ocazii de exprimare la adresa președintelui Consiliului Județean, în regula dinainte stabilită a minciunii cu orice preț.

E drept, am căutat, în ultimul timp să ignor manifestările acestui domn evident tulburat pe considerentul că, la un moment dat, va realiza dimensiunea penibilului de care se înconjoară. Deșarte speranțe, constat astăzi cu amărăciune, urmărind aparițiile personajului din ultima perioadă.

Domnul Florin Popescu are maxima nesăbuință de a ne oferi acum lecții despre cum trebuie desfășurată activitatea culturală la nivel județean, lansând mai multe acuzații pline de neadevăr și calomnie. Devine revoltător un astfel de asalt tocmai din partea celui care a transformat Centrul Județean de Cultură Dâmbovița într-o cârciumă de partid! Și nu e o afirmație gratuită, ci realitatea consacrată de documente: toate evenimentele „culturale” inventate de domnul Popescu au servit drept bune prilejuri jefuirii bugetului public pentru îndestularea amicilor de casă, începând cu cele 8 miliarde de lei aruncate pe turneul electoral „500 de ani de atestare documentară a județului Dâmbovița”. Și atunci, cum să vii și să pledezi pedant în numele actului cultural tocmai tu, cel care ai finanțat masiv incultura și dezmățul sub cupola instituției CJD?

În cadrul aceluiași registru de tupeu și neadevăr, abordarea subiectului legat de Termocentrala Doicești nu poate decât să-l acopere de rușine pe autor. Timp de patru ani de zile, prin intermediul aparatului de propagandă finanțat cu bani publici, domnul Florin Popescu s-a întrebuințat să ne comunice, periodic, marile demersuri privind salvarea sucursalei de la Doicești a Termoelectrica. Rezultatul incontestabil al acestor eforturi a fost acela că Termocentrala a fost închisă de Guvernul PDL. Ca atare, orice intervenție pe subiect din partea lui Florin Popescu este de natură să provoace (și mai multă) revoltă.

Asta nu înseamnă, însă, că problema nu ne preocupă la modul cel mai responsabil. Am făcut demersurile necesare la Ministerul Energiei pentru preluarea Termocentralei în domeniul privat al Consiliului Județean Dâmbovița și sper din tot sufletul ca intențiile companiei chineze cu care am purtat discuții, China National Electric Engineering Corporation (CNEEC), să se concretizeze în perioada următoare.

Întorcându-mă la domnul Florin Popescu, îl asigur că episoadele sale de nervozitate nu mă intimidează câtuși de puțin. Ba mai mult, îi voi oferi, de fiecare dată când depășește bariera adevărului și a bunului simț, reacțiile pe care le merită. Sper, totuși, ca pe viitor să dovedească ceva mai multă originalitate atunci când se referă la adversari. Comportamentul agresiv, profund disprețuitor pe care l-a manifestat în anii cât a stăpânit județul îl califică drept vătaf-șef pe Florin Popescu, în strânsă armonie cu portretul de baron corupt care l-a făcut celebru.

Mai țineți mine propaganda din 2009-2010 a lui Florin Popescu, pe atunci președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, pe marginea reorganizării activității culturale de la nivelul județului? Erau invocate aproape sufocant argumente de ordin financiar, promițându-li-se dâmbovițenilor că noua structură se va dovedi mai utilă și mai eficientă din toate punctele de vedere.

Numai că, la fel ca în numeroase alte cazuri, demersul s-a dovedit un eșec de proporții, girat și gestionat cu acoperirea lui Popescu & PDL. Și nu o spun eu, o spune misiunea de audit care s-a întors de la Centrul Județean de Cultură Dâmbovița cu o serie de concluzii absolut revoltătoare față de modul în care a fost dirijat acest domeniu.

Ce ne arată, în principal, misiunea de audit:

-  nu există un program minimal de acțiuni culturale;

-  alocările financiare s-au făcut cu încălcarea legii, fără să existe proceduri de lucru interne, fără să existe vreo regulă în aceste alocări financiare;

-  s-au făcut activități așa-zis culturale, care nu erau prevăzute în programele anuale de activitate culturală;

-   nu există niciun fel de fundamentare pentru acțiunile cuprinse în programele anuale;

-   alocările bugetare pentru acțiunile de sprijinire a activității culturale, a creației culturale în special, sunt extrem de mici comparativ cu alocări bugetare care au urmărit promovarea unor interese politice, promovarea unor acțiuni care aveau ca și scop consolidarea prezenței PDL la nivel județean.

Frumos, nu? Vin și cu exemple, ca să înțelegeți dimensiunea batjocurii.

Pentru acțiunea 500 de ani de atestare documentară a județului Dâmbovița (eveniment inventat de Florin Popescu în primăvara lui 2012 ca să-i susțină financiar lansările electorale) s-au plătit 800.000 lei, 8 miliarde lei vechi (!!!), în timp ce, comparativ, pentru Trofeul Coresi alocarea a fost de 5.500 lei. Pentru Ziua Internațională a Romilor s-au dat 40.000 lei în timp ce, comparativ, pentru Festivalul Mozart – 500 lei. Nu vi se pare o evidentă batjocură?

Aspectul revoltător abia acum urmează. Din analiza cheltuielilor efectuate prin Centrul Județean de Cultură, veți observa că instituția a fost folosită de Florin Popescu & PDL pe post de cârciumă de partid. Nu se poate ca fiecare eveniment „cultural” să se închidă cu un banchet (mâncare, băutură) pentru sute de persoane, cvasitotalitatea din clientela de amici ai fostului președinte.

-  Hai la școala altfel (demers rămas în conștiința publică prin Zapisul lui Florin Popescu, în care-și atribuia de unul singur calități voievodale) s-a închis cu un „dineu oficial” pentru 300 de persoane, fiecare cu un meniu de 300 lei;

-  500 de ani de atestare documentară a județului Dâmbovița s-a încheiat cu un dineu pentru 500 de persoane;

-  Ziua Romilor – s-au plătit tot felul de muzicanți, de cântăreți care aveau sau nu legătură cu evenimentul. Au fost premiați 104 elevi, fiecare cu o sumă de 300 de lei, fără să existe, însă, vreo justificare a premiilor acordate în sensul menționării categoriilor de elevi premiați și a rezultatelor pentru care au fost acordate aceste premii. Mai mult, am constatat, din verificarea CNP-urilor, că au fost premiați și copii între 2-6 ani, care nu aveau, evident, nicio legătură cu activitatea de natură școlară care să justifice premierea lor.

Și exemplele pot continua, dovedind că statutul de cârciumă nu reprezintă doar o afirmație de natură politică, ci o realitate consacrată de documente.

E inacceptabil să asist senin la o asemenea bătaie de joc, motiv pentru care am dispus deja să se identifice persoanele vinovate de modul în care s-au derulat aceste activități și, urmare a acestei identificări, voi stabili și răspunderi disciplinare, inclusiv plecarea unor persoane din instituție, dar și sancțiuni de natură civilă, adică recuperarea prejudiciilor create Consiliului Județean Dâmbovița.

Voi fi astăzi prezent în studioul Antena 3, începând cu ora 15.00, în cadrul emisiunii Ediție de weekend. Emisiunea poate fi urmărită live online AICI.

MRU: E necesară desemnarea rapidă a unui candidat la Președinție din partea dreptei.

Dincolo de ridicolul asumării unui statut doctrinar pe care nu-l reprezintă și nu-l merită, domnul de mai sus plutește încă în balta iluziei c-ar reprezenta ceva din punct de vedere politic. De „partidul” lui ce să mai vorbim… Și insistă să-și dea cu părerea despre una, despre alta, doar-doar se va opri o știre și la numele lui.
Cât despre alegerile prezidențiale, personajul speră, probabil, într-un eșec politic și mai umilitor decât ce-a înregistrat până acum. Cu vita Kobe drept siglă.